The Price of Escape. Sylvia's Story. A Novel
This book is in Romanian. It tells a very complex and fact-ridden story about Ceausescu's times.
Romanul Preţul evadării. Povestea Silviei prezintă viaţa omului obişnuit sub tirania lui Ceauşescu, insistând asupra efectelor negative profunde asupra psihicului uman pe care orânduirea de atunci le avea.
Cartea este scrisă cu măiestrie, personajele şi situaţiile, deşi imaginare, sunt credibile şi evocatoare. Iată un fragment din roman, redat aici pentru edificare:
- Silvia, aş vrea să o ajuţi pe Diana. Este, suntem, vreau să spun, într-o situaţie disperată. O să ai şi tu copii într-o zi şi o să mă înţelegi.
Luci începu o lungă pledoarie, menită să mă impresioneze şi mai ales să mă convingă. La început am încercat să o urmăresc căutând în acelaşi timp nota. Curând am pierdut-o din câmpul meu auditiv, timbrul vocii ei nu mi-a plăcut niciodată, mă zgâria pe creier şi mă scotea din sărite. Încercam să nu dau importanţă şi chiar nu dădeam, "caut nota," îmi spuneam ca să mă încurajez, "poate nici nu mi-a dat-o Vali." M-am ridicat de pe scaun ca să mă duc la Vali. Atunci, Luci a izbucnit că o nebună
- Nici nu asculţi ce spun. Vorbesc ca proasta singură, nu-i aşa?
- Nu te pot ajuta, îmi pare rău, spun cu calmul cel mai greu de imaginat.
Nici mie nu mi-a venit să cred cât de uşor mi-a ieşit din gură fraza. Unde era promisiunea mea faţă de mine însămi că nu trebuie să provoc pe nimeni în general şi pe cei puternici în special?
Îl vedeam şi pe Vali privindu-mă şi el mirat. Parcă îmi spunea "Ce te-a apucat? Avem altceva mai bun de făcut!" Simţeam brusc o dorinţă nemărginită să scap de Luci, de problema ei şi de privirea ei grăbită să-mi citească răspunsul pe faţă. O vădeam că părea ieşită din minţi de furie. Din nou i se umflau venele la gât. Era total derutată, nu se aşteptase să o refuz, nu concepea ce i se întâmplă, refuza să creadă.
- Nu mă poţi refuza, nu înţelegi în ce situaţie sunt?
Încerca să vorbească cu mine, să readucă discuţia în limite controlabile, dar eu nu mai puteam să-i fac pe plac. De departe Nina mă privea acum atentă, parcă regretând că m-a împins la marginea prăpastiei.
- Ştiu în ce situaţie sunteţi. Iar voi toţi ştiţi mai de mult decât mine şi n-aţi făcut nimic sau aproape nimic. Nu e vina mea că sunteţi în situaţia asta. Nu am timp şi nici nu am promis nimic nimănui.
- Îţi dai seama ce faci? Mă refuzi ca şi cum nu aş exista, deşi sunt aici, în faţa ta.
- Nu am timp de discuţii acum, am de făcut urgent o lucrare. Nu te mai pot asculta. Repet, poate că în alte condiţii aş fi încercat, dar în situaţia pe care o ştiu şi ţinând cont de timpul rămas, nu te pot ajuta. Cred că este prea târziu, asta e părerea mea. Asta e tot.