Dezvoltarea si diversificarea autovehiculelor rutiere si a vehiculelor, mai ales cea a automobilelor, impreuna cu motoarele termice, in special cele cu ardere interna (fiind mai compacte, mai robuste, mai independente, mai fiabile, mai puternice, mai dinamice, etc...), a fortat si dezvoltarea intr-un ritm mai alert a dispozitivelor, mecanismelor, si ansamblurilor componente. Cele mai studiate fiind trenurile de putere si cel al transmisiei. Problema randamentului foarte scazut, a noxelor mari si a consumului foarte mare de putere si de combustibil, a fost mult ameliorata si reglementata in ultimii 20-30 ani, prin dezvoltarea si introducerea unor mecanisme motoare si de distributie moderne, care pe langa randamente mai ridicate (ce aduc imediat o mare economie de combustibili) realizeaza si o functionare optima, fara zgomote, fara vibratii, cu noxe mult diminuate, in conditiile in care turatia motorului maxima posibila a crescut de la 5000-6000 la circa 30000 [rot/min]. Astazi toate motoarele cu ardere interna (dar si cele cu ardere externa care mai sunt utilizate) functioneaza in general la standarde ridicate, cu consumuri mici de combustibili, cu nivele scazute de vibratii si zgomote, cu emisii de noxe extrem de reduse, comform reglementarilor actuale care sunt si ele din ce in ce mai pretentioase. Rezervele de petrol si cele energetice actuale ale omenirii sunt limitate. Pana la implementarea de noi surse energetice (care sa preia controlul real in locul combustibililor fosilici) o sursa alternativa reala de energie si de combustibili este chiar "scaderea consumului de combustibil al unui autovehicul," fie ca vom arde petrol, gaze si derivati petrolieri, fie ca vom implementa intr-o prima faza biocombustibilii (lucru ce s-a si realizat in unele tari, cum ar fi Brazilia, USA, Germania, etc), iar mai tarziu si hidrogenul (extras din apa). Aspectul cel mai grav al acestui fapt (care pare sa fi trecut neobservat de marile guverne ale lumii comtemporane) este ca poluarea si consumul datorate arderilor suplimentare de petrol, produse petroliere si gaze, in centrale energetice mondiale, au crescut foarte mult si foarte brusc, datorita consumului sporit de energie electrica obtinuta in mare parte tot din arderea combustibililor clasici, aflati pe cale de disparitie (rezervele de petrol ale Terrei s-ar putea epuiza efectiv in urmatorii 40-50 ani daca continuam tot asa, deoarece deocamdata energiile noi implementate, regenerabile si sustenabile abia daca realizeaza 2-3% nesemnificative dealtfel din productia globala energetica, circa 40% fiind totusi realizate din noii biocombustibili, din biomasa, din energia nucleara obtinuta prin fisiune si din hidrocentrale). Deocamdata energia eoliana, cea solara, cea obtinuta din maree, din valurile marilor si oceanelor, din izvoarele termice (gheizare), pe cale chimica, sau prin diverse alte cai, abia atinge acum circa 1-3% din productia mondiala de energie (inclusiv cea electrica). Generalizand brusc si automobilele electrice (desi nu suntem inca pregatiti real pentru acest lucru), vom da o noua lovitura rezervelor de petrol si gaze. Cine v-a putea casa rapid un parc auto de un miliard de autovehicule pentru a-l inlocui in totalitate cu unul electrificat? Cu ce bani, cand eforturile sporite ale guvernelor tuturor tarilor, abia reusesc sa retraga din circulatie anual circa 1-2% din parcul de autovehicule care depasesc 20-30 ani de cand sunt in circulatie? Dealtfel, incep deja sa apara si combustibilii de tip bemzina sau motorina obtinuti sintetic, inclusiv prin extragerea carbonului din aerul atmosferic, combustibilii obtinuti prin curatarea aerului inconjurator adaugandu-se astfel celor produsi din alge, plante, uleiuri vegetale, alcooli, etc. Hidrogenul se va putea in viitor disocia direct din apa, chiar pe vehicul, nemaifiind necesara stocarea hidrogenului.