BREATHING EXERCISE. A Novel
This book is in Romanian. It is a charming love story.
Exerciţiu de respiraţie, romanul Irinei Constantinescu
Romanul Irinei Constantinescu, Exerciţiu de respiraţie, este conceput modern şi construit textualist sub două aspecte: întâi ca roman în ramă (scris de eroina naratoare Ioana şi citit de Alexandru, verişorul acesteia), apoi prin inserţiile de poezii şi un fragment dramatic, toate desprinse din opera lui Adrian Dohotaru. În esenţă, avem un roman de dragoste, dramatic, tragismul senin nu e de sorginte mioritică (moartea - nuntă cosmică), ci ne transmite sentimentul că nu dispărem cu totul din univers. Pentru români, aşa cum observă Mircea Vulcănescu, între lumea de aici şi lumea de dincolo nu există ruptură ontologică ci vamă/poartă de trecere. Acelaşi lucru ne transmite şi Irina Constantinescu prin motto-ul romanului care ne semnalează metaforic: cei plecaţi în lumea de dincolo sunt şi lângă noi şi prin ultimele cuvinte ale Epilogului: "Ţine minte că Universul nu are nimic împotriva ta şi că nu eşti singur niciodată!," astfel că romanul se încheie rotund.
Deşi epica are o desfăşurare liniară, protagoniştii trăind avatarele unor căsătorii terestre, totuşi, focul dragostei, care arde limitele înălţându-i spre transcendent, face acţiunea interesantă, atrăgătoare. Din punct de vedere al reveriilor trezite de cele patru elemente primordiale (Gaston Bachelard), actanţii sunt sensibili la cele aeriene. Dragostea lor se manifestă prin acelaşi ritm al respiraţiei, încă de la prima lor întâlnire. Respiraţia reprezintă activitatea suflurilor vitale. Două respiraţii manifestându-se în acelaşi ritm tind să unească sufletele pereche în unul singur.
Semnificaţia respiraţiei vitale devine încă şi mai clară, oferind chiar titlul cărţii, când eroul îşi exprimă convingerea că nu putem dispărea cu totul, prin extincţie, măcar respiraţia rămânând în urma noastră. Într-adevăr, după ce Vlad pleacă într-o lume mai bună, Ioana îi visează prezenţa şi nu se mai simte singură.
Aşa cum gândurile se împregnează în materia înconjurătoare, pentru Irina Constantinescu, respiraţia continuă să palpite în eter şi poate intra în contact cu fiinţa iubită.
Poetul Horia Bădescu afirmă că sunt două căi în literatură prima caută fiinţa şi nu o găseşte, a doua o găseşte, împlinindu-se. În romanul Irinei Constantinescu le regăsim pe amândouă, în prima parte a cărţii avem căutarea fiinţei, împlinirea fiind rezervată părţii a doua.
În romanul incitant Exerciţiu de respiraţie, autoarea meditează asupra problemelor existenţiale majore, dragostea şi moartea. În abordarea temei unităţii existenţei, autoarea dovedeşte apetit metafizic.
Constatăm că, în cazul acestui debut întârziat cu 20 de ani, stilul autoarei s-a şlefuit, definitivat. Specificul acestuia constă în limpezimea, muzicalitatea şi lirismul exprimării. Romanul se citeşte cu emoţie. Felicitări autoarei!
Lucian Gruia
About the Author:
MĂRTURISIRE (Irina Constantinescu se prezintă)
M-am născut In Bucureşti, Intr-o zi fierbinte de vară şi, dacă aş considera esenţial, aş divulga şi anul... Port pretutindeni cu mine amintirea copilăriei şi adolescenţei petrecute In casa bunicilor, construită In stil florentin, In care am exersat primele solfegii la pian şi care a fost decupată brutal din peisajul citadin prin amplul program de sistematizare.
Port, de asemenea, amintirea generaţiei folk care am fost. Am străbătut patru ani la Liceul cu predare In limba italiană, Dante Alighieri, scriind (In revista liceului), jucAnd In diverse piese la Teatrul Ion Creangă, citind şi, nu In ultimul rAnd, InvăţAnd.
Următoarea amintire vine din Cetatea Băniei, acolo unde preocupările mele literare s-au conturat mai pregnant, In anii de studenţie, prin diverse articole publicate In revista editată de Centrul Universitar. Am urmat cursurile Facultăţii de Filologie, secţia romAnă-italiană şi, continuAnd tradiţia familiei, am Imbrăţişat cariera didactică, o perioadă predAnd In Bucureşti iar In prezent, la o şcoală din Ialomiţa.
Acum, după un arc de timp suficient de generos, m-am decis să mărturisesc public, printr-un Exerciţiu de respiraţie, bucuria de a scrie; acest roman care nu reprezintă totuşi un Inceput şi amAnarea cu 20 de ani a unui debut, asigurAnd astfel pe oricine că nu este niciodată prea tArziu să Incepi...
