Într-un oraș distopic numit La Gran Silesius, locuitorii sunt fericiți pentru că știu când vor expira. De când se nasc o entitate superioară denumită Marca, le dictează la fiecare ziua în care expiră. Toți silesienii poartă cu mândrie, gravată pe piept, Data de Expirare.
Când omul știe că viața lui este finită o stoarce până la ultima picătură, el nu pierde timpul ci profită de fiecare clipă, pentru că înțelege, e cu adevărat conștient, că mai are puțin de trăit.
Cu o săptămână înainte de ultima lor zi, cinci sute de silesieni, toți cu aceeași Dată de Expirare, se urcă la bordul Bărcii Triumfului, îndreptându-se spre Insula Fericirii, unde vor expira în pace.
În timpul vieții lor muncesc din greu, trăiesc doar pentru fericire, se bucură de Capsule ale Fericirii și Lipsik Lonak îi guvernează și îi iubește din Turnul Notoriu și Centrul de Control al Fericirii. El studiază idealurile si dispozițiile Mărcii și le transcrie prin Legile Fericirii. De exemplu, Legea Fericirii 55/03, Legea Nememorării dictează foarte clar: "Nici o persoană expirată nu poate fi reamintită. Suferința gratuită nu aduce fericire."
La Gran Silesius este împărțit în Districte unite de Trenurile Electrice, Ministere, cum ar fi cel al Fertilității Echilibrate care regulează natalitatea, o varietate de Capsule ale Fericirii, ca Ezpeletina, Pirelina, Ameliana sau Elialina, care ajută silesienii să simtă mai intens și mai bine. Există programul de eliminare a cuvintelor interzise și uitate, ca urmare a creării noului Dicționar General al Memoriei și Fericirii. În plus, durerea și suferința sunt interzise în oraș.
În PRIMA ZI din ȘAPTE din care constă MARCA, vom cunoaște primii pași din poveștile lui Baldo Shan, Derni Canala, Hailin Pujil, Gluber Myrona, Lapa Shan, diferite holograme cu propria lor viață, doamna Sevat, Gender Kan și multe alte personaje cu motivații diferite și istorii care ne vor surprinde și care ne invită să ne întrebăm: ce este fericirea? suntem fericiți? fericirea are un preț? cum credem că va evolua fericirea în viitor? înțelegem și interpretăm controlul și fericirea ca antagonice?
