COINCIDENTIA OPPOSITORUM (Latin for COINCIDENCE OF OPPOSITES)

This book is in Romanian. It is a volume of poetry by a Romanian woman poet, published posthumously.

Această ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.
Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.
Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării în care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional.

Ion Scurtulescu: Femeile care scriu versuri, la adolescenţă sau mai târziu, sunt mai puţin numeroase decât bărbaţii versificatori şi stilul lor este mai discursiv. Poate că are dreptate Jung când afirmă că în psihicul feminin facultatea raţională (animus) se află scufundată în obscuritatea subconştientului de unde încearcă neobosită să răzbată către zonele limpezi. Dar în artă nici stilurile, nici moda, nu precumpănesc. Ele pot uneori reprezenta un progres în domeniul procedeelor, sau chiar al adecvării percepţiei, dar nu în cel esenţial, acela al sensibilităţii, singurul datorită căruia Machado poate defini poezia ca fiind "o adâncă palpitare a spiritului." Aceasta, ca de altfel orice arătare la faţă a adâncului, nu va fi decât întruparea unei sincerităţi fundamentale. Sinceritatea este sarea pământului - a solului nostru sufletesc. Magda era un om sincer. De aceea, adesea, în întâlnirile noastre, o rugam să-mi spună părerea ei despre opere literare clasice şi o ascultam în tăcere, cu încântare, ca pe un fel de muzică a simţirii autentice.

Tot astfel, poezia Magdei este o poezie sinceră (şi, de asemenea, cu un pregnant caracter cultural). Ce ne spune această poezie? În fibra ei cea mai profundă, ezitarea, nu rareori melancolică, a celui care încă nu se încumetă să creadă într-un Dincolo, dar care, chiar şi şovăind, simte tot mai familiar supranaturalul. Sufletul ei a primit harul ca starea de îndoială să nu se preschimbe într-un vid, ci să poarte fructe. A primit harul să exulte înaintea frumuseţii lumii şi a frumuseţii ieşite din visarea şi din truda omenească. A primit harul adevăratei umilinţe - o, cât de rară! - aceea pe care o cunosc numai cei cu sufletul întotdeauna demn. A primit harul unei mari iubiri împărtăşite, împlinitoare. Şi a mai primit şi harul, cumplitul har, al suferinţei, cel mai de preţ în inefabilul Dincolo, în care ar vrea atât de mult să creadă. Însă deasupra oricărei vieţi, a oricărui destin, pluteşte tainic cuvântul etern: "Tu nu M-ai căuta dacă nu M-ai fi şi găsit."

"De-aceea poate ne trezim visând
cu ochii deschişi spre îngeri de hârtie,
la pruncul fermecat din Betleem."
(Crăciun 2011)

MAGDA MANOLIU (1942-2013) published one book during her life time. Her second volume of poetry appeared after her death.

Şerban Anghelescu O carte după moarte. O carte a uimirilor şi a întrebărilor: nu-i aşa? oare? ar mai fi? O carte a legănărilor "între Bine şi Rău, între Negru şi Alb, dar mai ales între Viaţă şi Moarte," a jelirii legănate "de la stÂnga la dreapta legănÂndu-mă şi apoi de la dreapta la stÂnga." Balansul uneşte contrariile, atinge pe rÂnd limitele închisorii-clopot în care trăieşte sufletul. Absenţa lui este încremenire şi moarte. Poezia ţărănească imaginează legănarea omului lovit de dor comparabilă cu tremurul nesfÂrşit, fără vÂnt, al frunzei de plop. Altă mişcare gravă în poezia Magdei este rotirea. Rotundul trasat de măgarul învÂrtind roata fÂntÂnii, atingerea butucului roţii (Roata) au o sursă primară în gÂndirea indiană. Bucuriile şi melancoliile savante ale iubitoarei de artă vieţuiesc şi în "bucătăria îngustă cu miros de ciorbă" învinsă şi transfigurată. Numele scris după moarte pe o piatră concavă în mijloc ţinÂnd apa de ploaie băută de păsări (Mă doare tot...), te duce cu gÂndul la evadarea numelui împietrit în libertatea zborului păsăresc. Se întreabă Magda dacă există un Dincolo. Nu ştiu dacă există un Dincolo tradiţional populat de morţi buni, de morţi răi, dar sunt sigur că poezia creează un Dincolo personal locuit în volumul de faţă de apă, de vÂnt, de Sf. Francisc, de Enkidu, printre care umblă uşor Magda, întrebÂnd uimită, privind, aşteptÂnd.